Te atașezi prea mult de lucruri? Ia puțină detașare

Programările minții noastre încep încă de când ne naștem. Societatea, școala, părinții, familia, prietenii, ne îmbuibă în propriile lor percepții și așteptări încât persoana noastră trece pe locul doi. Nimeni nu ne spune că în primul rând trebuiesc satisfăcute nevoile noastre, dorințele noastre, înainte de a le extinde la oricine altcineva, fie că sunt părinții sau școala. Din contră de fapt, suntem învățați că doar după ce ne satisfacem exteriorul, putem avea grijă și de interiorul nostru. Bineînțeles că profesorii și familiile au intenții bune, dar și ei au primit aceleași lecții fundamental incomplete. Fiindu-ne transmisă importanța atingerii rezultatelor optime, devenim de mici foarte acerbi în a le atinge. Uităm de importanța introspecției, a bucuriei obținute din proces și a detașării. Devenim haotici și hipnotizați în a căuta doar rezultatul perfect.

Buddha spunea că toate frustrările, durerile, suferințele și anxietățile umane provin din atașamentul excesiv de un lucru. Ceea ce se întâmplă când ne atașăm este că inconștient ne spunem cum suntem incompleți fără acel lucru. Dorim ca lucrurile să fie diferit decât sunt pentru a ne satisface acea necesitate de control al viitorului. Acest lucru provine din frica față de necunoscut. Imaginând un viitor, credem că putem controla circumstanța, ceea ce este mult mai cert decât să fim prezenți și sa creăm momentul acum. A face acest lucru înseamnă a fi vulnerabili și autentici. Aspecte ce nu sunt foarte plăcute de o minte care dorește mereu controlul și certitudinea. Cu alte cuvinte, când suntem la un interview pentru o slujbă, avem emoții și anxietate pentru că ne atașăm excesiv de dorința primirii postului. Dacă ne-am detașa de nevoia aceasta, am putea fi mult mai creativi și abili în moment conștientizând că totul va fi bine și dacă nu vom primi slujba.

Detașarea este remediul pentru atașament. Detașarea oferă claritate și calm că poate chiar dacă lucrurile nu vor fi cum sper eu, voi fi bine. Când ne detașăm de speranțele rezultatului sau de cum dorim noi ca circumstanța să fie, frica, dubiile și anxietatea se vor transforma într-un sentiment de certitudine și calm. Aceasta este încredere în moment. Încrederea în moment nu înseamnă pasivitate sau letargie ci acționarea relaxată după cum simțim având credința că totul se întâmplă cum trebuie să se întâmple. Este foarte important să nu înțelegem detașarea ca pasivitate sau renunțare. Diferența principală stă în emoțiile și modul de aplicare ale celor doua. Detașarea transmite curaj, precizie mentală, putere și încredere. Pasivitatea sau renunțarea aduc letargie, negativism și lipsa puterii. Când ne atașăm de o anumită dorință sau circumstanță ne plasăm într-o stare de forțare și rezistență la ceea ce este. Nu dăm voie creativității și stării de flow să curgă nestăvilite.

Obișnuința aceasta nocivă de a ne atașa de rezultat este sursa tuturor emoțiilor și gândurilor negative. Odată ce trăim cu mintea în viitor, la un așteptat deznodământ se întâmplă câteva lucruri:

  • Pierdem controlul prezentului și nu ne mai putem bucura la intensitatea la care am fi putut să o facem. Momentul prezent devine irelevant în comparație cu rezultatul ideal. Mintea rumegă, emoțiile o iau razna și corpul nu mai vrea să fie aici. Pierdem o fericire certă în lucrul pe care îl facem pentru o probabilă reușită la final.
  • Nu reușim să fim autentici și la capacitatea noastră optimă. Mintea trăind ba în moment, ba în trecut aducând obișnuințele în prezent, ba în viitor devine haotică. Se pierde din concentrare și precizia fluxului mental.
  • Ne obișnuim să trăim într-o stare de așteptare constantă. Mereu vom trăi în viitor, la acel moment mult așteptat sau la acea realizare care ne va aduce fericirea. Trăind în acest fel, vom fi mereu într-o stare de insatisfacție față de ceea ce avem și vom crea anxietate și rezultate slabe în situațiile în care de regăsim. Asta se întâmplă din cauza fricii și a stării de încordare constantă că lucrurile pentru a fi bune trebuie să se schimbe.
  • Trăind mereu în viitor mai creează un efect negativ. Acela că mintea este lăsată sa facă ce vrea. Asta înseamnă că va aduce deseori și trecutul în viața noastră. Vechi obișnuințe, frustrări și frici vor reapărea în viețile noastre.

Dezvoltarea detașării de rezultat sau de diferite circumstanțe poate fi făcută prin câteva practici:

  1. Meditație- Dacă îmi urmăriți articolele știți că pun mare accent pe meditație. Asta pentru că are numeroase beneficii pentru tot ceea ce înseamnă viața. De aceea am inclus-o și în cazul acesta pentru că meditația vă va învăța mintea să stea nemișcată în prezent. Cu timpul nu va mai dori să plece de aici pentru că va fi atât de frumos.
  2. Compasiune- Exersarea conștientă a compasiunii învață mintea să nu mai dorească să plece din certitudinea acestui moment plăcut pentru un viitor incert. Învățăm să o aducem ca o emoție imediată în prezent. Exersarea ei se poate face aducând compasiune conștientă lucrurilor din jurul nostru precum un prieten, un animal sau un obiect.
  3. Acceptare- Acceptarea este tactica primordială pentru a ne bucura de prezent. Acceptarea nu poate exista concomitent cu vreo frustrare. Acceptarea poate fi exersată conștient reamintindu-ne în moment de faptul că nu trebuie să ne dorim să fim nicăieri decât aici. De asemenea o putem face și in meditație.
  4. Implicare- Implicarea reprezintă nivelul de dedicare pe care îl avem către moment. Este important să ne dedicăm momentului prezent pentru a ne bucura de el. Dacă suntem la teatru, nu ar trebui să ne gândim cum ar fi să facem un grătar.

În esență, detașarea este vitală pentru a permite realității ideale să se manifeste. Atașamentul naște frici, panică, invidie, lăcomie sau pierderea încrederii ceea ce detașarea le alchimizează în pace, calm, liniște și certitudine. Trecerea prin viață fiind atașați de tot ceea ne este frică să pierdem este nesănătos. Prin practicarea aspectelor de mai sus se poate dezvolta abilitatea de detașare pentru a avea o viață mai împlinită.

Leave a comment