Ce este ego-ul? Ar trebui să scăpăm de el?

Ego-ul este precum o perdea între ceea ce credem că suntem și ceea ce suntem de fapt. Reprezintă totalitatea identității create de noi înșine.

Majoritatea oamenilor văd ego-ul ca ceva ce trebuie distrus, ca ceva malefic. Este sinonim de cele mai multe ori cu îngâmfarea, egoismul sau lăcomia. Însă în termeni psihologici și spirituali este ceva mai profund și mai important decât atât. Ego-ul nostru a fost dezbătut și de Freud reprezentându-l ca fiind componenta rațională a personalității, cea care decide comportamentul bazat pe realitățile sociale și normele sociale. În limbaj psihologic este definit ca cel care se îngrijește de integritatea fizică, funcționalitatea și autonomia individului. Se consideră că este esențial supraviețuirii noastre. În ego avem teama de viitor și instinctul de conservare care sunt aspecte importante supraviețuirii.

Ceea ce reprezintă ego-ul este adunarea identității noastre, numele, profesia, vârsta, naționalitatea, caracterul etc. În esență ne spunem o poveste. Povestea aceasta înglobează toate credințele, amintirile, senzațiile și impresiile despre ceea ce suntem. Este ca un film pe care îl derulăm la infinit și care ne spune cine suntem, de unde provenim, ce ne place/ce nu ne place sau afinitățile politice ș.a.m.d. De asemenea, ego-ul creează sentimentul de separare între oameni. Ne spune că noi suntem aici și ei sunt acolo. Cu alte cuvinte, suntem diferiți de ceilalți și deși putem avea caracteristici în comun credem în această linie clară de demarcație.

Marea problemă nu este că există ego-ul ci că oamenii se identifică cu el. Cred că ei sunt acest ego și ajung să îi apere poziția de fiecare dată. Toate acele povești devin realitatea noastră absolută și ne imaginăm că sunt o parte integrantă a ființei noastre. Când de fapt, nu sunt decât un ansamblu de gânduri, emoții și percepții care repetate ani de-a rândul și aprobate social au devenit realitatea noastră. Rezultatul acestei condiționări creează anxietate și frică pentru că simțim nevoia să apărăm existența acestui ego. Fiecare interacțiune primește o miză. Percepțiile, emoțiile și gândurile devin un motiv de dispută pentru că o victorie a interlocutorului într-o discuție reprezintă un atac. Ego-ul este atacat de dreptatea pe care o poate avea cel din fața noastră.

Pentru ego „a dori” este tradus prin „am nevoie” și „trebuie să am”. Întotdeauna trebuie să aibă dreptate pentru a supraviețui. Părerile țin de orgoliu, de pasiunea pe care o are orgoliu pentru propria persoană. Dacă reușim să ne detașăm de orgoliul părerii personale, în acel moment ego-ul se dizolvă. Pur și simplu nu mai are pentru ce să lupte și miza dispare. Problema este că ego-ul se teme de dispariția sa și de aceea simțim o opoziție masivă și dureroasă de fiecare dată când nu primim ceea ce noi credem că ni se cuvine.

Ținând ego-ul sub control, vom primi o stare de existență liniștită pentru că dispar competiția, comparația și nevoia de a obține. Cu alte cuvinte, nu mai tindem să vrem să fim altfel decât suntem acum. In termeni spirituali, aceasta este conștiința/prezența. Conștiința este greu de cuprins în cuvinte, dar explicată simplu este prezența totală sau calmul profund de acum. Nu mai există nevoile de a schimba ceva.

Deși este un personaj nu prea plăcut, nu trebuie văzut ca un dușman. În final are rolul său și poate fi de folos în anumite circumstanțe critice. Cu toate acestea, ar fi recomandat să îl putem controla pentru a nu-și face de cap. Următoarele practici vor ajuta să îl țineți în lesă:

  • Meditația
  • Reafirmarea zilnică a idei că suntem conștiință la bază- Spuneți-vă că sunteți prezență și nu necesită fiecare circumstanță o reacție. Cu alte cuvinte, exersați calmul de-a lungul zilei.
  • Practicarea “mindfulness” în fiecare zi- Fiți conștienți de fiecare acțiune pe care o întreprindeți zilnic. De la a face micul dejun, la a printa ceva sau a merge pe jos.
  • Explorarea conștientă a ego-ul-lui- Observați momentele în care reacționați din ego. În timp, îi veți diminua puterea.
  • Exersarea empatiei- Încercați ca în fiecare interacțiune să vă implicați cu empatie și nu cu retractare. Empatia reprezintă abilitatea de a simți emoțiile omului din fața noastră în timp ce povestește. În acest mod ne conectăm la interlocutor și uităm de nevoia obsesivă de a avea dreptate sau a acapara discuția.

Ego-ul este o parte integrantă a noastră, dar precum orice lucru, depinde cum este folosit. Este necesar în anumite circumstanțe critice, însă în mare parte blochează iubirea, calmul și înțelegerea. Dacă nu încercăm să îi reducem din influență, va obține controlul și vom trăi practic cu încă o voce în minte. O voce care ne va dicta interacțiunile și modul de raportare la viață. Pentru a elimina orice neplăcere interioară, disocierea de ego prin exercițiu este absolut necesară.

Leave a comment